Rock IdentifierSisteme și habitusuri cristaline
Idei principale
- Există șapte sisteme de cristalizare, stabilite de simetria atomică internă.
- Habitul este forma în care un cristal crește de fapt într-un anumit mediu.
- Termeni precum druză, botrioidal și geodă descriu habitusuri comune pe care colecționarii le adoră.
Sistem vs. habitus
Două idei înrudite creează confuzie. Un sistem de cristalizare este simetria de bază a rețelei atomice — fixă pentru un anumit mineral. Habitusul este forma exterioară în care crește un cristal individual, care depinde de spațiu, temperatură și chimie. Halitul aparține întotdeauna sistemului cubic, dar habitusul său poate varia de la cuburi perfecte la schelete în formă de pâlnie.
Cele șapte sisteme
Mineralogii clasifică cristalele în șapte sisteme, în funcție de axele și unghiurile lor:
- Cubic (izometric) — pirită, halit, granat, diamant
- Tetragonal — zircon, rutil
- Hexagonal — cuarț, beril, apatită
- Trigonal — calcit, turmalină, corindon
- Ortorombic — topaz, olivină, baritină
- Monoclinic — ghips, ortoclaz, mică
- Triclinic — feldspat plagioclaz, turcoaz
Obiceiuri comune de recunoscut
Habitul este adesea primul lucru pe care îl observați. Cristalele prismatice sunt coloane alungite (vârfuri de cuarț); cele tabulare sunt plăci plate; cele aciculare sunt ca niște ace. Druza este un covor de cristale mici și strălucitoare care îmbracă o suprafață. Botrioidalul arată ca un ciorchine de struguri sau bule (malachit, hematit). Masiv înseamnă că nu există nicio formă vizibilă de cristal — doar o masă solidă.
Geode, noduli și matrice
O geodă este o rocă goală pe dinăuntru, căptușită în interior cu cristale orientate spre interior sau agată în benzi — o cavitate care a devenit o grădină de cristale. O versiune solidă, fără gol, este un nodul. Roca-mamă pe care se află un cristal se numește matrice, iar un cristal bine format, încă atașat de o matrice atractivă, este adesea mai prețuit decât unul liber.
