Pirită: Aurul proștilor vs. Aur adevărat
Idei principale
- Pirita este dură și casantă; aurul este moale și maleabil.
- Urma piritei este negru-verzuie; urma aurului este galben-aurie.
- Pirita formează cuburi ascuțite; aurul formează pepite și fulgi rotunjiți.
De ce apare confuzii
Pirita (sulfură de fier, FeS₂) și-a câștigat porecla de „aurul proștilor” deoarece strălucirea sa metalică, de alamă, a păcălit prospectorii timp de secole. Însă cele două sunt ușor de separat prin câteva teste odată ce știi ce să verifici — iar diferențele sunt dramatice, nu subtile.
Testele decisive
Efectuați aceste verificări simple — de obicei, oricare dintre ele rezolvă problema:
- Duritate: pirita este dură (6–6,5) și zgârie sticla; aurul este moale (2,5–3) și o monedă de cupru îl lasă urme pe el
- Urmă: pirita lasă o urmă negru-verzuie; aurul lasă o urmă aurie strălucitoare
- Tenacitate: pirita este casantă și se sfărâmă când este lovită; aurul este maleabil și se îndoiește sau se aplatizează
- Formă: pirita crește sub formă de cuburi ascuțite și piritoedri cu fețe striate; aurul formează pepite rotunjite, fulgi și fire
- Greutate resimțită: aurul este extrem de greu (densitate ~19); pirita se simte mult mai ușoară
Și calcopirită
O altă „aur al prostului” este calcopirita (sulfură de cupru și fier), care este mai galben-aurie și adesea se oxidează într-o irizație de culoarea păunului. La fel ca pirita, este casantă și lasă o dâră negru-verzuie închisă, așa că aceleași teste o demască. Ambele sunt comune, atractive și ieftine — merită colectate pentru ele însele, dar nu pentru a face o avere.
O notă de siguranță
Pirita se poate descompune lent în aer umed (degradarea/boala piritei), eliberând acid sulfuric care deteriorează eșantionul și etichetele din apropiere. Depozitați-o într-un loc uscat și spălați-vă pe mâini după o manipulare prelungită. Aceasta este o măsură de precauție, nu o alarmă — pirita este o piesă preferată a colecționarilor de minerale dintr-un motiv bun.
Descarcă din App Store Înapoi la bibliotecă